Archive for the ‘Concluzii’ Category

„E-o junglă acolo afară,
Dezordine şi confuzie peste tot.
Nimănui nu pare să-i pese,
Păi, mie îmi pasă.
Cine-i responsabil aici,
Otravă chiar şi în aerul ce-l respirăm.
Ştii ce-i în apa ce-o bei, ei bine, eu ştiu,
Şi este extraordinar.
Oamenii cred că sunt nebun pentru că mă-ngrijorez non-stop,
Dac-ai fi atent şi tu ai fi îngrijorat.
Mai bine-ai fi atent sau lumea asta ce-o iubim atât de mult,
Ar putea să te ucidă.
Poate că mă-nşel acum,
Deşi nu prea cred,
Pentru că-i o junglă acolo afară…”

„It’s Jungle out there” by Randy Newman

Facebook
Twitter
More...

Teorii

Posted: Ianuarie 11, 2013 in Concluzii
Etichete:, , ,

Ne place să credem că știm foarte multe despre lumea în care trăim. Odată cu cunoașterea vin puterea și siguranța. Ne simțim la adăpost știind lucruri care altădată au fost ignorate de către strămoșii noștri. Avem o siguranța dată de cunoașterea că Pământul este rotund și se învârte în jurul propriei axe și își găsește drum în jurul soarelui.

Ne simțim bine crezând că știm atât de multe despre lumea în care trăim, dar, de fapt sunt atât de multe pe care nu le știm. Ocolim întotdeauna această lipsă de cunoaștere pentru că ne înspăimânta și ne facem să pierdem din siguranța pe care credem că o avem. Suntem asemenea oamenilor primitivi care tremurau de frica pe câmpiile africane în fata fulgerelor și tunetelor asurzitoare.

Din cauza acestor sentimente, omul, atunci când nu cunoaște în mod real ceva, are tendința sa inventeze lucruri numai pentru a umple golul pe care-l simte în fata lui. Când nu a știut ce se afla în spatele Pământului și cerului, și-a imaginat o broasca țestoasă imensă ce ținea pe spatele ei întreaga lume, când a fost clar ca nu exista nici o broasca țestoasa ce ducea în spate întregul univers, filozofii au plasat Pământul în centrul creației și în jurul căreia toate cerurile se învârteau într-un etern dans celest.

In orice caz, cei care credeau în teoria Pământului -centrul universului-, nu s-au bucurat mult timp de glorie… .

Ce vreau eu?

Posted: Decembrie 25, 2012 in Concluzii
Etichete:, , ,

Odată am fost întrebat: „Ce vrei tu de fapt?”; prin urmare am dat un răspuns lipsit de esența, „sa beau o bere și sa stau”, a fost un răspuns privat de meditație și impulsiv. Chestia e că unele răspunsuri date, te pot afecta pe viitor, nu pe moment.  Atunci când ești întrebat un lucru, nu contează natura întrebării, trebuie sa răspunzi gândindu-te la răspunsul pe care îl dai, ca și cum ai avea un reportofon pe masă și ești înregistrat.

Acuma știu ce vreau și în ce ma regăsesc cel mai mult. Poate am crescut, știți vorba aia: „fără revoluție nu exista evoluție”, asa că revoluția a fost, acuma urmează evoluția.Să răspund acuma cu fermitate și certitudine; ceea ce vreau, e sa fiu lângă persoana iubita, să fiu acolo când are nevoie sa fiu lângă ea, sa împarți bucuria cafelei în dimineața băuta cu ea, nu contează ca lucrezi pentru 800 RON sau unde lucrezi și ce lucrezi atâta timp cât seara stai lângă ea, și găsești refugiu în căldura oferita de ea, și plăcerea de a povesti și ai pe cine săruta când deschizi ușă să pleci la muncă sau când te întorci, știu numai cum zâmbetul ei îmi arunca toată supărarea pe geam, cum căldura ei îmi aducea zâmbetul înainte sa adorm, multi dintre noi nu conștientizează toate astea până nu le mai au. Tot ce contează în viata asta e să ai pe cineva care să te iubească și să iubești înapoi, să prețuiești persoana care e lângă tine iar restul sunt doar lucruri efemere.

Vreau lumină

Posted: Decembrie 23, 2012 in Concluzii, Introspecții
Etichete:, , , ,

Este durerea adâncă, persistentă a animalului, forțat să trăiască în întuneric, care în cele din urmă își deschide ochii și cere cu lăcomie lumină, cu un strigăt de furie… .

Din timpurile Greciei antice pană în prezent, filozofii și savanții au discutat dacă omul este o ființa rațională. Dacă cineva observă și studiază o altă persoană fără ca mai întâi sa se fi studiat pe sine, de unde știm dacă instrumentele noastre sunt corespunzătoare? De unde știm că suntem de încredere? Nu avem nici o dovadă, există o singură modalitate de a obține accesul la adevăr, aceea de a nu te aștepta la nimic…, dacă intențiile noastre nu sunt pure, am putea crea monștrii.

Ne umplem capetele de zgomot, renunțăm la a ne mai cunoaște, timpul trece, crezi ca ai tot timpul din lume, că nimic nu este definitiv, dar timpul trece… .

Scrisoare

Posted: Decembrie 22, 2012 in Concluzii
Etichete:, ,

Mă bucur să aud ca ești mai bine, aici la mine e încă frig, soarele nu vrea sa își arate razele, poate după sărbători, însă nimeni nu poate promite. Pană mă pun pe picioarele mele încă sunt legat de mâini și de picioare, zilele trec așa, numai sa treacă, e greu sa fii om. Printre rânduri m-am mai uitat să caut greșeli, să vad, oare tu nu ai greșeli?(trebuie sa respectam cititorul, spunea cineva odată) și spre fericirea mea, chiar am găsit greșeli, nu puține, de aici trag doua concluzii, una e că toți greșim, contează să vezi unde ai greșit și să repari greșeala, și a doua e că; cine cauta găsește, sau cine vrea sa găsească, găsește, iar de aici pornim concluzia ca în tot timpul am fost analizat, faptele mele întoarse pe toate parțile și însușite inconștientului. Am uitat să-ți zic la inceput… sunt om.

Yin și Yang

Posted: Decembrie 22, 2012 in Concluzii
Etichete:,

yin-yang

Jocul de cuvinte, antrenarea minții cum se spune, probabil din acest motiv am fost noi așa cum am fost, am fost un întreg care ne-am completat reciproc, eu cel cu mentalitatea reptiliană, tu cea cu mentalitatea unui șaman, eu cel care ma rezumam în mare parte la mâncatul ciocolatii și aruncatul ambalajului, tu cea care luai ambalajul și citeai ingredientele, tu cea care ziceai, cum?, de ce?, iar eu lasă ca rezolvam noi, și privind de sus, vedem că am ajuns pe scara evoluție datorită ambelor mentalități, cea reptiliană, am supraviețuit prădătorilor, și cea care și-a pus întrebări tot timpul am clădit societatea.

Concluzii

Posted: Decembrie 19, 2012 in Concluzii
Etichete:, , ,

O fericire durabilă este cu putință  dacă așteptările rămân realiste. Sentimentele de fericire constituie un lucru foarte complex. Ele pot reprezenta, în primul rând emoții extrem de pozitive, precum bucuria, entuziasmul și încântarea. O fericire durabilă este cu putință dacă așteptările rămân realiste.  Senzațiile de fericire intense sunt ca niște  ,,insule binecuvântate” în oceanul vieții noastre.

In privința armoniei, nimeni nu poate trăi în armonie absolută cu sine însuși, după cum se știe, nu îmi folosește prea mult sa fiu în armonie cu mine însumi dacă acest lucru nu mă ajută  să mă înțeleg cu semenii.  Fericirea și mulțumirea sunt doua lucruri diferite, și ar trebui să ne ferim să transformăm căutarea plăcerii într-o strategie de evitare a suferinței, bineînțeles, ambele fac parte din viață și fiecare are propria importanță.