Vreau lumină

Posted: Decembrie 23, 2012 in Concluzii, Introspecții
Etichete:, , , ,

Este durerea adâncă, persistentă a animalului, forțat să trăiască în întuneric, care în cele din urmă își deschide ochii și cere cu lăcomie lumină, cu un strigăt de furie… .

Din timpurile Greciei antice pană în prezent, filozofii și savanții au discutat dacă omul este o ființa rațională. Dacă cineva observă și studiază o altă persoană fără ca mai întâi sa se fi studiat pe sine, de unde știm dacă instrumentele noastre sunt corespunzătoare? De unde știm că suntem de încredere? Nu avem nici o dovadă, există o singură modalitate de a obține accesul la adevăr, aceea de a nu te aștepta la nimic…, dacă intențiile noastre nu sunt pure, am putea crea monștrii.

Ne umplem capetele de zgomot, renunțăm la a ne mai cunoaște, timpul trece, crezi ca ai tot timpul din lume, că nimic nu este definitiv, dar timpul trece… .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s