Lupul din noi

Posted: Decembrie 6, 2016 in Din cronicile unui om
Etichete:

Voi știți ca aveți un lup pe care îl hrăniți?, și nu e orișice lup, e un lup ce nu se hrănește cu carne, e un lup ce se hrănește cu firimituri din jur, din deciziile luate, din acțiunile efectuate, din reziduurile ramase din urma în care te lupți și nu spui la nimeni lupta pe care o duci pentru ca, lupta ce o duci e lupta ta, nu e altcuiva.
Revenind la lupul ce se hrănește din ceea ce facem, și noi nu știm ca scânteile pot provoca un foc de nestins, noi nu știm ca întorcând spatele noi hrănim lupul ce sta ascuns în umbra, noi nu știm ca orele lipsa, ore în care ne dam peste cap sa sa menținem un echilibru în familie, pot fi hrana pentru lup, lup ce așteaptă sa iasă la lumina.
Acuma lupul ce e bine hrănit poate fi puternic, însă putem sa devenim conștienți de existenta lui și sa refuzam alimentarea lui cu hrana, hrana ce provine din cuvinte, acțiuni, ore … .
Acest lup se trezește și nu sfărâmă oameni, sfărâmă ani… .

Gânduri…

Posted: Decembrie 26, 2014 in Uncategorized

Vorbim despre demoni, monștrii sau oricum ii numim, oamenii creează demonii din inima lor, inima e rădăcina îngerilor și a demonilor, depinde cine o atinge…  oamenii sunt demoni și îngeri, demonii sunt oameni… .  Vorbind despre umbre, umbrele sunt ceea ce sunt alături de noi, sunt umbre bune sau rele, în funcție de ceea ce creem în inimile noastre. O umbra e greu de ucis, însă foarte ușor de creeat. Suntem capabili de a ne creea scuturi protectoare, imagini, caractere  tocmai din motivul de a ne proteja inima, inima ce ar putea creea monștri sau dezvălui esența unui copil… . Nu sunt multe persoane ce pot străpunge aceste scuturi, ziduri protectoare, însă atunci când sunt străpunse, inima e vulnerabila… . Inima și sufletul sunt precum Yin si Yang… . Atunci când atingi o inima, un suflet, ai grija sa nu o rănești… pentru ca ai putea schimba multe, schimbări ce ar putea rămâne pentru totdeauna.

Psihologii au ajuns la concluzia că nevoia de afecțiune este o nevoie umană primară. Iubirea ne dă curaj să escaladam munți, să traversăm mări și oceane, să înfruntăm nisipurile deșertului și să îndurăm chinuri de neimaginat. Fără iubire, munții devin de neescaladat, mările și deșerturile de netrecut, iar chinurile, nesfârșite. Apostolul Pavel a ridicat iubirea în slăvi spunând că orice reușită omenească nemotivată prin iubire este, în cele din urmă, zadarnică. In chip de concluzie, el a zis că, în ultimul act al dramei umane, rămân doar trei trăsături – ,,credința. nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

meteor-cropÎn timp ce razele soarelui explorau vastul întins, descoperind petalele florilor căzute, flori ce au făcut cunoștință cu Timpul, descoperă o formațiune stâncoasă mai deosebită, curioasă de noua forma din peisaj, intră în dialog cu aceasta:
-Bună, spuse Raza de Soare, cine ești tu, până acuma nu te-am văzut, când ai apărut?
-Bună, răspunse piatra, eu sunt Meteor, cândva am făcut parte dintr-un soare măreț asa cum faci tu parte acuma, însa razele mele au dispărut odată cu întregul meu, odată cu momentul în care am părăsit bolta cerească, acolo unde aveam soarele meu și el pe mine. Acuma fac parte dintr-un ansamblu complex, unde nu mai am strălucirea de odinioară, unde Timpul și-a pus amprenta. Cândva mi te vei alătura, atunci când Timpul își va lăsa amprenta și pe tine.

Ce ar trebui…

Posted: Iunie 17, 2014 in Introspecții, Uncategorized

 cats-crop

   Ar trebui să fim exigenți în primul rând cu noi înșine; poți să placi persoanelor pe care le întâlnești, poți să ai succes după succes, poți să uluiești lumea cu inteligența ta, dar aceste calități sociale nu-ți permit, totuși, să fi îngăduitor cu propriile tale defecte. Să recunoaștem că suntem mult prea indulgenți față de noi decât față de alții. Este aproape firesc să vedem paiul din ochiul altuia în locul bârnei din ochiul nostru, dar dacă am fi mai lucizi, dacă ne-am analiza mai obiectiv, viața ar fi mai ușoară pentru toți.
E de ajuns să nu confundam relaxarea cu dezordinea și nici singurătatea cu un mod de viață descătușat de orice fel de reguli, de fapt e suficient să-ți imaginezi atunci când ești singur și crezi că poți să-ți permiți orice, că te afli de fapt în prezenta unei ființe pe care o stimezi și fată de care nu ți-ai putea îngădui nici o necuviință. De ce nu ai putea fi chiar tu acea persoana?

Ai văzut vreodată vreun moment fericit? L-ai privit? In fericire, tu nu exiști. Atunci când ești îndrăgostit, nu exiști. Dacă dragostea și-a găsit vreodată sălaj în inima ta, fie și pentru câteva momente, nu exiști. Atunci când vezi un răsărit frumos de soare, sau o noapte cu luna plina, sau un lac liniștit, dintr-odată nu mai exiști. Când exista frumusețe, nu exiști. Când exista dragoste, nu exiști.
Dacă te identifici cu inima, atunci dorințele tale vor fi de o natura mai înaltă, mai înaltă decât mintea. Vei deveni mai estetic, mai sensibil, mai vigilent, mai iubitor. Mintea e agresiva, inima este receptiva. Mintea e masculina, inima e feminina. Mintea e logica, inima este dragoste.

În viață selectăm…

Posted: Mai 8, 2014 in Uncategorized

   

Image

   Să vă spun un lucru: acel ceva pe care-l numim „viața noastră“ nu-i tot ce am trăit în realitate; e doar o selecție. Ceea ce trăim noi reprezintă mai mult decât e în stare mintea noastră să cuprindă. De aceea selectăm doar ceea ce ne convine și alcătuim din asta un fel de narațiune simplificată. Iar acestui produs îi zicem „viața noastră“. Dacă ne-am putea da seama câte resturi dăm deoparte, peste câte lucruri bizare și groaznice sărim!
   Noi însă nu putem trăi cu adevărat decât o singură viață. Ar fi peste puterile noastre să trăim mai multe. N-am avea suficiente forțe să ducem pe umerii noștri această viață, dacă n-am pierde pe drum cea mai mare parte din ea.


Facebook
Twitter
More...