Sfânt vs. Intelept

Posted: martie 28, 2014 in Introspecții

Care este diferența intre un sfânt și un înțelept? Înțeleptul este la fel de amoral ca și viata, pentru ca a devenit una cu ea. El nu mai gândește în termeni contrari. In schimb, sfântul alege binele și respinge raul. El nu este decât pe jumătate viu, căci nu accepta viata în totalitatea ei. Un sfânt nu este un om cu adevarat religios, căci un om religios accepta viata asa cum este. El nu respinge nimic, căci orice ar respinge, ar însemna o respingere a lui Dumnezeu. De altfel, atitudinea de respingere nu înseamna decât o prezumție aroganță a omului că el este mai presus decât Dumnezeu. Dumnezeu a creat sexul, dar omul îl respinge. El devine astfel un sfânt, dar sfințenia sa este de natura morala, nu religioasa.

Transformarea nu se poate produce prin amânare. Pana acum nu ați făcut altceva decât sa amânați, mereu și mereu. De aceea ați rămas neschimbați. Dacă veți înțelege acest mecanism, transformarea se poate produce chiar în acest moment… căci ea nu presupune niciun efort, ci doar o trezire. Nu se pune problema sa modifici ceva, căci asa cum ești, ești perfect, ești deja divin, nu iți lipsește absolut nimic. Tot ce trebuie sa faci este sa te trezești, sa renunti la somn și la vise, sa iți deschizi ochii și sa vezi realitatea asa cum este. Realitatea are în sine capacitatea de a transforma: subit, nu te mai identifici cu trecutul.

Facebook
Twitter
More...

Cronicile unui om

Posted: februarie 2, 2014 in Introspections, Uncategorized

”Atunci când gândurile aleargă ținându-se de mana cu vanturile schimbării, atunci când lacrimile încep sa picure pe obraz alături de picăturile ploii pe geam privind din exterior; când nu se mai face diferența dintre lacrimi și ploaia de pe obraz, atunci când noaptea își ia rămas bun salutând răsăritul lăsând razele soarelui sa deschidă petalele florilor, roua reflectând un început nou… “

Bookmark and Share

Oameni si universuri

Posted: ianuarie 28, 2014 in Introspecții
Etichete:

Oameni și universuri, lumi și mentalități, percepții și idealuri, toate acestea sunt într-un dans pe fundal de tango; explozii solare, cicluri de viată. Cate stele există, atâtea mentalități coexistă, toate diferite însă în toate exista o asemănare, unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai bogate, altele mai sărace și toate sunt interconectate.

Bookmark and Share

Vorbesc cu mine, tu nu exiști, totuși exiști ca și entitate în mintea mea, vorbesc cu tine în lipsa unui interlocutor… „Încearcă sa fii om”, primesc un răspuns „Cine, eu? Eu sunt mai presus de simplu fapt de a fi om! Obraznicule!” …cine îmi dă mie dreptul da a judeca oamenii?, oare tu, Timpule, care le știi pe toate? Oare tu, Universule, care ne înveți de toate? Cine sunt eu să judec…, cine ești tu să judeci ce judec eu?

Bookmark and Share

The cocoon of beautiful

Posted: noiembrie 27, 2013 in Just A Though, Uncategorized
Etichete:, ,

Image

   The last leaf on a grey sky is like sitting alone in a empty room when everything is gone, in this case, the summer is gone, autumn is gone, winter is almost here, but beside of all that, the leaf is still green, almost green. The tree is preparing himself for a new start to embrace the beautiful of life once more time.
Sometimes the grey sky and a empty stage are just a cocoon for the beautiful what is coming… .

DSC_0034

Ce e Nimic? Nimic e acel ceva unde a luat naștere universul și tot ceea ce cuprinde acesta, e acel ceva lipsit de viață dar unde totuși e un întreg ecosistem construit în timp, e acel ceva ce nu există și totuși e lângă noi așteptând în liniște să ia naștere, e acel ceva ce nu cunoaștem și totuși facem parte din el și noi din el. E acel ceva ce devine important atunci când începem sa-l cunoaștem, e acel ceva care ne schimbă fără sa știm că există. E acel ceva care prinde viată atunci când altceva încetează să existe. Nu-l cunoaștem, nu-i dam importanță, însă îl îmbrățișăm atunci ia naștere… mai devreme sau mai târziu. Nimic e atunci când ma întrebi “Ce e?”, iar eu răspund “Nimic… .”

Image  —  Posted: noiembrie 17, 2013 in Introspecții, Uncategorized
Etichete:, ,

luna         Legumele care îşi dezvoltă fructele sub pământ, ca de exemplu cele cu tuberculi, trebuie plantate neapărat înainte de lună plină. După câteva zile puterea lunii scade, iar sevele plantelor se retrag spre rădăcină pentru ca acestea să se poată dezvolta pe deplin.
Dacă se procedează altminteri, planta va face nişte frunze superbe dar nu va avea aproape deloc tuberculi. De aceea vânzătoarele de ierburi recoltau pe vremuri la lună plină sau la lună nouă, după cum aveau nevoie: de flori, rădăcini sau buruieni.


Facebook
Twitter
More...